A venit iarna

In emisfera sudica esta iarna. Dupa 3 zile de ploia continua a nins vreo 2 zile si s-a asezat un strat gros de zapada. Casuta noastra este situata cam 200m mai sus decat centrul orasului, prin urmare aici ninge mai mult. Daca in centru zapada se transformase in ploaie sau se topise, aici ningea in continuare cu fulgi mari, ca in povesti.



Insa viata micului oras Bariloche nu e atat de statica pe cat apare in fotografii. Febra mondialului ingheata aproape orice activitate. Cand joaca Argentina (de obicei in timpul zilei), se merge mai tarziu sau se pleaca mai devreme de la lucru. Acest lucru se adauga la zilele de sarbatoare cam numeroase, dupa parerea mea, care sunt libere. Se pare ca actuala "presedinta" (cuvand intrat in dictionar cu genul feminin de cand Cristina Fernandez Kirschner a devenit presedinte), intr-o faza de popularitate scazuta, incearca sa multumeasca masele cu daruri de acest gen. Chiar daca economia nu este intr-un stadiu atat de ridicat de productivitate, pentru a-si permite astfel de masuri. Insa aici economica se pare ca functioneaza dupa alte reguli. Argentina a fost mai mereu "in criza" si nu s-ar spune ca e chiar in ton cu reactiile economiilor din lumea dezvoltata. De exemplu, cand toate bursele picau acum cateva zile, bursa din Argentina crestea. Mi-ar placea sa inteleg mai mult despre cum functioneaza mecanismele economice aici, insa cred ca mi-ar lua ceva timp. Se pare ca economistii greci, odata cu intrarea in default, au inceput sa studieze masurile economice luate de Argentina la criza financiara din '91.

Un alt eveniment de remarcat in viata provinciala din Bariloche sunt demonstratiile populare care au succedat omorarii de catre politiei a unui pusti de 15, cu multe antecedente penale, intr-o altercatie nocturna in incercarea de a opri un jaf. Acest fapt a ridicat mai intai la demonstratii foarte agresive partea mai saraca a orasului, in mare parte alcatuita din imigranti cilieni, care au iesit sa protesteze importriva omorului, si a caror miscare a degenerat in atacuri asupra politiei, distrugeri de patrimoniu si magazine din centru si jafuri din supermarketuri. Chiar daca este posibil ca printre demonstranti sa se fi aflat multi cetateni argentinieni de nivel social scazut, reactia majoritatii barilochenzilor a fost de condamnare a "negrilor" si a cilienilor, care nu sunt bine inghititi in general, si sunt de cele mai multe ori catalogati drept hoti si delincventi. Trebuie sa mentionez ca argentinienii mi se par un popor destul de nationalist, chiar rasist intr-o anumita masura. Asta provine din faptul ca acestia, fiind un popor provenit din europeni, se deosebesc ca si trasaturi fizice te populatiile tarilor limitrofe (Chile, Peru, Bolivia, etc.) si este foarte probabil ca locuitorii care arata mai sud-americani, sa fie de fapt imigranti din tari mai sarace limitrofe. Sunt cumva ca si comunitatea latina din SUA sau imigrantii din Europa de vest, care presteaza muncile de jos si mai prost platite. De mentionat ca iesirile acestora in strada, pentru a protesta impotriva actului politienesc, au fost intrerupte pe timpul partidelor nationalei!!! Acestor manifestatii au generat reactii (pasnice) din partea restului populatiei, fie ea de clasa sau educatie superioare sau de alta nationalitate. Oricum, Bariloche ramane un oras pasnic si destul de linistit, in comparatie cu nivelul de delincventa din Buenos Aires de exemplu. Oricum, aceste evenimente au putut fi foarte usor ocolite de catre locuitorii pasnici, care, daca nu se nimereau in centrul civic in timpul manifestatiilor, putea sa-si vada linistiti de treaba in restul orasului. Sa speram ca evenimentele nu vor avea un efect negativ asupra turismului, care se afla la inceput de sezon de iarna, asteptat si necesar pentru economia orasului.

In rest, noi ne ocupam cu planuri de nunta, eu imi consolidez afacerea de catering si imi aranjez cv-ul pentru alte potentiale oportunitati, iar Martin comenteaza inflacarat evenimentele recente cand are ocazia, eu incercand sa-i parez nuanta xenofoba din discursuri :-)

Hasta luego!

Photo Album

http://picasaweb.google.com/irinukita/Patagonia#

Sabores del Mundo

De o luna mi-am lansat primul meu business culinar. Sunt un fel de pionier, incercand sa educ gustul pentru mancar exotice al barilochensilor. Ma simt ca in "Chocolat" unde aceasta straina atractiva incearca sa aduca dragoste prin ciocolata ei in acest satuc vizitat doar de vanturi. Retetele mele sunt reunite sub numele "Sabores del Mundo", cu sloganul mancare naturala, facuta cu dragoste din retete adunate din toata lumea. Gatesc la comanda, la pranz si seara, pentru comenzi la birou sau acasa. Curry de pui, tarte de spanac sau legume cu aluat de faina integrala, humus si salata tabouleh, wok de legume in stil chinezesc, dar si chiftelute marinate sau zacusa. Zacusca e deja un hit, am oferit la inceput spre degustare si am primit comenzi imediat. Am chiar si o poveste cu zacusca: unul din clientii fideli a ramas intr-o seara acasa fara suc de rosii si voia sa faca pizza. Cum era tarziu ca sa mai cumpere suc de rosii, i-a venit ideea sa foloseasca ca baza de sos de pizza zacusca. Se pare ca le-a iesit o pizza incredibila! Asa ca sper sa mai cumpere. Si mancarea indiana se pare ca este apreciata. Am un scurt meniu saptamanal, pentru a varia. Deocamdata rezultatele sunt imbucuratoare, mai ales avand in vedere faptul ca mancarea de baza aici este carnea de vita. Familiile mananca aici carne in fiecare zi si se pare ca nu se satura de carne cu cartofi sau carne cu salata. Este primul loc unde am descoperit foarte multi oameni carora nu le plac sau mananca aproape de loc legume. Multi se stramba si exclud din start un meniu cu legume. Asa ca e poate de inteles de ce ma simt ca in Chocolat.

Despre oameni si obiceiuri - partea a II-a

Buenos Aires toamna este cam ca Bucurestiiul in iunie. Poate ceva mai frig noptile, insa ziua temperaturile ajung pana la 30 de grade. In zilele in care sunt numai in jur de 20 de grade si adie putin vantul "los porteños", cum se numesc locuitorii capitalei, grabesc pe strada imbracati cu mantouri, pulovere si cizme. Cizmele inalte, pana la genunchi pareau la moda, chiar daca purtate cu rochii subtiri, cu maneca scurta. La nunta la care am participat, invitatele purtau de la bretele si saluri peste umeri pana la mantouri de blana - in functie de perceptia temeperaturilor banuiesc. Am fost la o nunta a unor familii cu istorie in Argentina. Martin mi-a povestit ca exista o carte cu familii celebre ale tarii, printre care si cea a mirelui (se pare ca in carte este citata si familia lui Martin, Reto, ai carui bunici au fost mari generali). Nunta a avut vreo 500 de participanti (nu stiu cati au fost invitati) si s-a tinut in Palacio San Miguel, o cladire superba, in stil colonial, in centrul capitalei. Slujba a fost la biserica din spatele cimitirului Recoleta, unde sunt inmormantate celebritatile si familiile foarte bogate. Cimitirul are niste alei large precum strazile si niste adevarate monumente cu statui si sculpturi inalte care adopostesc cavourile. Slujba a fost acompaniata de o mini orchestra cu cor. Muzica mi-a placut cel mai mult din toata slujba care a durat destul (aproape 1 ora) si care a constat in cea mai mare parte din discursul preotului despre familie, credinta, fidelitate. Societatea argentiniana este foarte catolica, chiar si cei instariti. Se pare ca virginitatea este aici inca o virtute, pe care o pastreaza chiar si barbatii, chiar daca nu pana la casatorie, cel putin pana cand intalnesc femeia cu care cel mai probabil se vor casatori. Asta nu inseamna insa ca se casatoresc devreme. Martin mi-a dat cateva exemple de prieteni de-ai lui care nu au cunoscut placerile carnale pana spre 30 de ani! (hmmmm...).
Argentinienii mi-au confirmat din nou ca sunt extrem de prietenosi si sociabili, cei de la nunta erau foarte curiosi in legatura cu originile mele, mutarea si acomodarea in Argentina, etc.

Printre alte aspecte interesante de notat ale Buenos Airesului. Venita din linistea si pacea Patagoniei, vacarmul orasului m-a coplesit. Traficul este un haos - cu toate astea multe mai organizat decat in Bucuresti! Zgomotul strazii nu te lasa sa dormi, auzindu-se in apartamentele care nu au izolatie foarte buna, pana la orele diminetii. Daca nu esti obisnuit sa dormi bustean, te trezesti frecvent la zgomotul claxoanelor insistente sau a unei boxe care se aude dintr-o masina oprita la semafor.

Toate astea nu inseamna ca nu apreciez farmecul si splendoare orasului si ineditul vietii cotidiene. O meserie pe care nu am mai intalnit-o in nicio alta tara este aceea de plimbator de caini. Dimineata vezi pe strazi oameni care plimba o duzina ne caini sau chiar pana spre 20. Se pare ca argentinienilor le plac mult cainii, iar cei care lucreaza si nu au timp sa-si scoata cainii la plimbare angajeaza un astfel de ajutor. Se pare ca se castiga destul de bine din aceasta meserie, tariful pe caine fiind in jur de 100 USD pe luna.

Hasta la proxima,

El Volcan Tronador

El Tronador este un vulcan inactiv, acoperit la varf de un ghetar. Ghetarul se retrage treptat datorita modificarilor climatice iar din el se desprind frecvent bucati de zapada sau gheata care fac un zgomot ca de tunet cand cad. De aici ii vine si numele, "cel care tuna". Muntele are 3,478m, dar pe la 3,500m este un refugiu unde se poate innopta. Locatia iti da cumva senzatia de varf al lumii, avand in fata toata panorama muntilor si haului care se afla sub tine, iar putin mai sus ghetarul care troneaza. Am facut o drumetie de 2 zile inainte de Pasti si ne-am incarcat de oxigen si ne-am imprimat retina cu privelisti impresionante. Dimineata, deasupra ghetarului se aduna condorii, noi am vazut un grup de vreo 10, din pacate nu au venit prea aproape, insa prezenta lor este oricum impunatoare. Mai jos va vor spune mai mult cateva fotografii:

Despre oameni si obiceiuri - partea I

Argentinienii sunt prietenosi si foarte informali. Fiind o tara formata din imigranti veniti din diferite culturi, sunt obisnuiti sa asimileze ceea ce tine de alte culturi: mancaruri, obiceiuri, oameni. Pronumele de politete nu se foloseste decat in comunicari oficiale, reclame, sau altele simlare, insa niciodata in conversatii, fie si cu oameni pe care nu ii cunosti. Acest lucru faciliteaza dialogul si deschiderea catre semeni si realtii interumane. In conversatiile in cadrul familiei si intre prieteni se folosesc foarte mult diminutivele - batistuță, pîinică, apică, picioruș, etc. - dupa mine un semn de apropiere si de lipsa de formalitate. Chiar daca prietenii si familia lui Martin abia m-au cunoscut, multi mi se adreseaza cu Iri, fara ca eu sa ma fi prezentat astfel. Limitele relatiilor de prietenie in alte culturi pot echivala cu lipsa de politete, sau sunt de neimaginat. Se poate intampla sa inviti 2-3 prieteni la ceai, dupa amiaza, si sa ramana pana spre ora cinei, decizandu-se apoi spontan sa se prelungeasca adunarea cu un 'asado' (gratarul traditional) sau un alt tip de mancare. Intalnirile in casa cuiva pentru cina (la care fiecare contribuie), ca tip de socializare, inlocuiesc iesirile la restaurant intre prieteni, si datorita veniturilor, in general, scazute. Se iese insa la bere, disco, club sau alte locuri mai ieftine. Avand in vedere ca se mananca multa carne care este ieftina si buna, si ca meniul argentinian nu este foarte variat - baza fiind carne si cartofi - trebuie sa apreciez faptul ca prietenii si familia lui Martin sunt pana acum destul de deschisi in a accepta meniuri care sa ma includa si pe mine: fondue cu branza, peste, salata, legume la gratar. Pana acum chiar mi se pare ca am tot organizat meniuri gourmet, precum o paella cu fructe de mare preparata de un bun prieten al lui Martin, provenind dintr-o familie spaniola, pastrav salbatic pescuit de noi, desert de zmeura din gradina unui alt prieten al lui Martin. De Pasti am hotarat sa manac si eu carne, surprinzandu-i in mod placut pe convivi. Abia intoarsa dintr-o expeditie de 2 zile pe munte - o urcare pana spre 2500m - m-am gandit ca nu mi-ar strica un meniu carnivor.


Meniul de pasti - diferite tipuri de carne si combinatii de vita - aici carnatii au diferite nume, nu doar "carnati". Evident, am adaugat la meniu si salata de oua de pasti (cu tot cu ciocnitul oualor, care aici nu se practica) de cozonac facut de mine - excelent!


Cina la lacut Vintter dupa o zi de pescuit pastravi salbatici


Cina de pastrav salbatic cu dovleac umplut (cu porumb, branza, smantana), facut de Martin - very yummy...


Paella cu fructe de mare si peste - calamar, caracatita, merluciu, guvizi - totul proaspat, din mare...


Fondue la casa unor prieteni - facut de Martin si de mine....

New home, Bariloche

Dupa o saptamana de la sosirea in Bariloche, gasesc putin timp sa astern spre pastrare cateva randuri; pentru mine, pentru cei dragi, pentru candva. Stau pe divanul de la fereastra, dincolo de care, printre ramurile visinului se vede albastrul lacului Nahuel Huapi ("insula tigrilor de langa munti", in limba mapuche - numit asa dintr-o greseala a cartografului, care i-a scris numele dat de fapt unei insule aflata pe lac). E o dupa amiaza insorita, intr-un sfarsit de vara calduros, intarziata parca pentru a ma primi prieteneste pe taramurile Patagoniei. Martin si cu mine stam intr-o casuta mica si intima, din fata careia avem panorama centrului civic al orasului Bariloche (in mapuche "oamenii de langa munti") - la cativa km in josul dealurilor pe care s-a extins orasul - a lacului si a muntilor care se opresc in tarmul indepartat al acestuia. Ma simt oarecum rupta de lume, mai ales ca inca nu suntem conectati permanent cu lumea indepartata prin internet, care intarzie sa fie instalat. Nu am inca nici telefon. Pe langa aspectele casnice de care trebuie sa ne ocupam ca dupa orice mutare, si carora incerc sa nu le dau prea mare importanta, incerc sa ma incarc de linistea inconjuratoare si de natura. Am plantat rucola si incepem sa ne incropim o mica gradina de legume: morcovi, ceapa, patrunjel, spanac, cateva legume care pot fi plantate in acest sezon, la inceput de toamna, pentru a iesi in primavara. Datorita frigului de la sfarsit de primavara si inceput de vara, visinii si prunii din livada din spatele casei nu au dat roade. Tot in livada care coboara in vale avem un loc de foc, cu doua bancute improvizate din trunchiuri de copaci. Ma trezesc dimineata si ridicand capul de pe perna vad cum se prezinta lacul la inceput de zi: cu nori care se ridica ca niste vapori din apa, crestele muntilor strapungandu-i, cu soare, cu vant care agita apele si ridica valuri, cu nori grei care prevestesc o zi sau o dimineata mohorate, in fiecare zi altfel. Ma trezesc si imi incep ziua cu practica de yoga, langa fereastra dormitorului de la etaj. Inca nu am inceput sa ma preocup de aspecte legate de o viitoare activitate lucrativa, mai intai vreau sa ne instalam comod si sa ma bucur de vara tarzie, cat va mai dura. Cand Martin nu lucreaza si in weekenduri am inceput deja sa iesim in natura. O excursie la un lac glaciar, un paradis pentru pescarii de pastravi salbatici, mi-a reamintit dimensiunile Patagoniei: pe un drum de 500km, traversand stepa patagoniana, am intalnit poate in jur de 100-200 de masini (ca si traficul din Romania, a comentat Martin razand). Insa nu e nevoie sa mergem atat de departe pentru a fi in natura. Putem profita de orice dupa amiaza insorita, mergand pe malul lacului Nahuel Huapi sau chiar luandu-l pe Martin in pauza de pranz pentru un sandwich pe plaja pietroasa din centrul Bariloche, sau pur si simplu bronzandu-ne in gradina. Nu vreau sa fac insa un portret prea insorit al locului, pentru ca in curand va veni anotimpul rece, cu ploi si mult vant. Dar pana atunci incerc sa ignor acest aspect.