Varanasi - orasul sfant de pe Gange

Calatoria mea in India este la final. In trei luni de-a lungul Indiei am trait multe experiente, mi-am imbogatit cunoasterea, mi-am sporit limitele indurantei si intelegerii conditiei umane, am invatat sa privesc lumea altfel si sa fiu mai toleranta. India este cu siguranta o experienta care iti schimba modul in care vezi lumea. O tara fascinanta, cu locuri incredibile, cu imagini, experiente si cultura locala diferite de la un loc la altul.

Ultima oprire inainte de intoarcerea acasa a fost Varanasi, un loc pe care l-as putea numi quintesenta Indiei, locul unde viata si moartea ti se desfasoara in fata ochilor in adevarata lor simplitate. Varanasi este situat pe Gange si este considerat cel mai sfant oras al Indiei. Un oras mic in sine, de numai cateva sute de mii de locuitori, Varanasi primeste mii, milioane de pelerini din toate partile Indiei si din afara ei. Oamenii vin aici pentru a se purifica in apele sfinte, pentru a trai sau muri. Moarte in Varanasi iti asigura intrarea directa in Rai. Multi asceti vin sa-si duca viata lipsita de placeri in cladiri abandonate, foste palate ale maharajahilor sau pur si simplu pe treptele raului.

O plimbare cu barca la rasarit de-a lungul celor 365 de iesiri la rau - ghat-uri - iti ofera spectacolul panoramic al vietii si al mortii. Oameni care vin si se scalda, mai bine zis isi fac baia de dimineata, copii care se joaca, cadavre care sunt arse, rude care asista la cremare, copii sau saraci care filtreaza cenusa mortilor in cautarea de bijuterii, un dar al familiei pentru cel mort, caini care scormonesc printre resturile din jurul terenului de cremare, cadavre plutitoare - exista cateva tipuri de cadavre care nu sunt cremate: copiii, femeile insarcinate, leprosii, animalele si ascetii. Un spectacol care te lasa fara grai si care iti arata adevarata valoare a vietii.

- "crematoriul"

- un ascet uscandu-si singurul vesmant pe care il poseda

Varanasi in sine este un alt oras la limita saraciei. Praful si gazele ricselor te ineaca. Restaurantele ieftine de pe marginea strazilor au fatadele deschise si tot praful iti vine in mancare, care ramane totusi delicioasa! - cu cat mai saracacios si simplu restaurantul, cu atat mai buna mancarea. Soferii de ricse striga continuu dupa tine. Hartoapele din drum sunt simtite acut intr-o cursa cu o bicicleta - ricsa. Politistii opresc auto-ricsele in cursa pentru a sari langa sofer si a cere o cursa gratis pana undeva pe traseu. Intr-o seara, in drum spre hotel, am fost acompaniata de trei "soferi" inghesuiti pe locul din fata, de altfel conceput pentru o persoana - soferul, un prieten al soferului care nu avea altceva mai bun de facut si un politist care ni s-a alaturat pe traseu. Cand vine vorba despre transportul indienilor, acestia se pot inghesui cate 10 intr-o ricsa conceputa pentru 3 persoane. Auto-ricsa devine astfel cel mai ieftin mijloc de transport in comun, o cursa normala constand cel mult 1-2 Euro.

(Trebuie sa fac o paranteza si sa comentez imaginile hilare pe care le am de la fereastra trenului care ma duce la Delhi. Este dimineata devreme iar campurile care se perinda dincolo de ferestrele murdare sunt pline de funduri dezgolite ale oamenilor care isi fac nevoile de dimineata. Stau toti pe vine, la distante de cativa metri unul de altul si privesc trenul in trecere.)

Nordul Indiei pare de asemenea sa fie plin de barbati. Sunt evident mai multi barbati pe strazi decat femei iar toti cei pe care ii intreb despre familiile lor pomenesc de multi frati si de prea putine surori!

Inchei aici o calatorie incredibila intr-o tara subcontinent in care cu siguranta voi reveni. Voi duce lipsa mancarurilor fantastice, a experientelor unice de la fiecare pas, a ospitalitatii oamenilor, a locurilor pline de istorie si semnificatii. In acelasi timp nu imi vor lipsi praful, poluarea teribila care iti face acneea sa erupa, saracia de la marginea drumurilor, barbatii care urineaza absolut oriunde in fata ochilor tai, duritatea vietii de la fiecare pas.

India se schimba. Dar oare cat va dura ajungerea la un standard de viata rezonabil? Multe aspecte ale vietii la care am fost martora se vor pierde cu siguranta pe drumul dezvoltarii economice, al civilizatiei. Dar oare ce e mai valoros? Progres si pierderea traditiilor in fata globalizarii sau ramanerea in inedit si saracie pentru pastrarea valorilor si a originalitatii?

Venit, vazut, plecat

O oprire de 12 ore in Agra a fost suficienta pentru a vedea ce era de vazut in acest loc, Taj Mahal. Un oras neprimitor, haotic - ca toate orasele din nord, mult mai aglomerate si mai dezorganizate decat in sud, cu drumuri proaste, cu aspect rural si comercianti care incearca sa stoarca cat mai mult de la turistii care sunt aici pentru un sigur motiv, Taj.

O constructie impunatoare si interesanta, un monument al dragostei, Tajul a fost ridicat in memoria sotiei unui vizir musulman, moarta la 39 de ani. Tajul adaposteste mormantul acesteia si este in acelasi timp o declaratie de dragoste a vizirului in fata intregii lumi. O mare de oameni este prezenta aici permanent, diminuand efectul constructiei si placerea de a o admira in liniste. O experienta ce crezi ca nu poate fi ratata in trecerea prin India - "Cum, ai fost in India si nu ai vazut Tajul?"

Rajasthan la venierea verii sau cum sa supravietuiesti in desert

Imi continuu circuitul prin Rajasthan, care devine din ce in ce mai calduros, aproape un test de supravieturire in desert. Din pacate nu am timpul necesar pentru a atinge toate destinatiile interesante din acest stat asa ca trebuie sa ma grabesc si sa ma pornesc la drum din doua in doua zile catre o noua destinatie. Am ajuns in Jaisalmer, aproape de granita cu Pakistan, in desertul Thar. In afara relieful desertic de care este inconjurat, Jaisalmer este un alt oras fort in Rajasthan, de data asta de culoare aurie. Din pacate caldura te sleieste de puterea de a explora micutul oras vechi la picior. Viata are alt ritm aici. De la 10 dimineata la 4 dupa amiaza este absolut insuportabil sa stai afara. Si inca nu este miezul verii! Ritmul vietii este lent, comerciantii stau in umbra magazinelor, dorm intinsi la umbra marfurilor, nu au energia sa se tocmeasca la pret, batranii stau in umbra zidurilor la sfat sau la jucat sah, cersetorii se topesc sub soare. Indienii de aici sunt de un alt sort. Trebuie sa ii dau satisfactie lui tata si sa spun ca am descoperit de unde se trag tiganii nostri. Da, indienii de aici se aseamana incredibil de mult cu ai nostri tigani, atat la port cat si la trasaturi. Femeile poarta rochii multicolore iar barbatii au mustati lungi si stufoase si poarta turbane de diferite culori ca si cercei mai mar sau mai mici in urechi. Este o placere sa ii privesc, trasaturile lor dure, calite de duritatea desertului le dau un aspect aparte.

Am pornit intr-un safari pe camile prin desertul Thar. Asteptam intinderi mari de nisip insa am gasit un relief semi-desertic, cu copaci si arbusti. Am trecut prin vreo doua sate si pe langa un sat de tigani nomazi - o imagine oarecum familiara! Am dormit sub cerul liber sub lumina puternica a lunii si a stelelor. O experienta interesanta dar care te stoarce de vlaga.

Vremea devine din ce in ce mai calda. Inca cateva zile in nordul Indiei dupa care revin la realitate.