Photo Album

http://picasaweb.google.com/irinukita/Patagonia#

Sabores del Mundo

De o luna mi-am lansat primul meu business culinar. Sunt un fel de pionier, incercand sa educ gustul pentru mancar exotice al barilochensilor. Ma simt ca in "Chocolat" unde aceasta straina atractiva incearca sa aduca dragoste prin ciocolata ei in acest satuc vizitat doar de vanturi. Retetele mele sunt reunite sub numele "Sabores del Mundo", cu sloganul mancare naturala, facuta cu dragoste din retete adunate din toata lumea. Gatesc la comanda, la pranz si seara, pentru comenzi la birou sau acasa. Curry de pui, tarte de spanac sau legume cu aluat de faina integrala, humus si salata tabouleh, wok de legume in stil chinezesc, dar si chiftelute marinate sau zacusa. Zacusca e deja un hit, am oferit la inceput spre degustare si am primit comenzi imediat. Am chiar si o poveste cu zacusca: unul din clientii fideli a ramas intr-o seara acasa fara suc de rosii si voia sa faca pizza. Cum era tarziu ca sa mai cumpere suc de rosii, i-a venit ideea sa foloseasca ca baza de sos de pizza zacusca. Se pare ca le-a iesit o pizza incredibila! Asa ca sper sa mai cumpere. Si mancarea indiana se pare ca este apreciata. Am un scurt meniu saptamanal, pentru a varia. Deocamdata rezultatele sunt imbucuratoare, mai ales avand in vedere faptul ca mancarea de baza aici este carnea de vita. Familiile mananca aici carne in fiecare zi si se pare ca nu se satura de carne cu cartofi sau carne cu salata. Este primul loc unde am descoperit foarte multi oameni carora nu le plac sau mananca aproape de loc legume. Multi se stramba si exclud din start un meniu cu legume. Asa ca e poate de inteles de ce ma simt ca in Chocolat.

Despre oameni si obiceiuri - partea a II-a

Buenos Aires toamna este cam ca Bucurestiiul in iunie. Poate ceva mai frig noptile, insa ziua temperaturile ajung pana la 30 de grade. In zilele in care sunt numai in jur de 20 de grade si adie putin vantul "los porteños", cum se numesc locuitorii capitalei, grabesc pe strada imbracati cu mantouri, pulovere si cizme. Cizmele inalte, pana la genunchi pareau la moda, chiar daca purtate cu rochii subtiri, cu maneca scurta. La nunta la care am participat, invitatele purtau de la bretele si saluri peste umeri pana la mantouri de blana - in functie de perceptia temeperaturilor banuiesc. Am fost la o nunta a unor familii cu istorie in Argentina. Martin mi-a povestit ca exista o carte cu familii celebre ale tarii, printre care si cea a mirelui (se pare ca in carte este citata si familia lui Martin, Reto, ai carui bunici au fost mari generali). Nunta a avut vreo 500 de participanti (nu stiu cati au fost invitati) si s-a tinut in Palacio San Miguel, o cladire superba, in stil colonial, in centrul capitalei. Slujba a fost la biserica din spatele cimitirului Recoleta, unde sunt inmormantate celebritatile si familiile foarte bogate. Cimitirul are niste alei large precum strazile si niste adevarate monumente cu statui si sculpturi inalte care adopostesc cavourile. Slujba a fost acompaniata de o mini orchestra cu cor. Muzica mi-a placut cel mai mult din toata slujba care a durat destul (aproape 1 ora) si care a constat in cea mai mare parte din discursul preotului despre familie, credinta, fidelitate. Societatea argentiniana este foarte catolica, chiar si cei instariti. Se pare ca virginitatea este aici inca o virtute, pe care o pastreaza chiar si barbatii, chiar daca nu pana la casatorie, cel putin pana cand intalnesc femeia cu care cel mai probabil se vor casatori. Asta nu inseamna insa ca se casatoresc devreme. Martin mi-a dat cateva exemple de prieteni de-ai lui care nu au cunoscut placerile carnale pana spre 30 de ani! (hmmmm...).
Argentinienii mi-au confirmat din nou ca sunt extrem de prietenosi si sociabili, cei de la nunta erau foarte curiosi in legatura cu originile mele, mutarea si acomodarea in Argentina, etc.

Printre alte aspecte interesante de notat ale Buenos Airesului. Venita din linistea si pacea Patagoniei, vacarmul orasului m-a coplesit. Traficul este un haos - cu toate astea multe mai organizat decat in Bucuresti! Zgomotul strazii nu te lasa sa dormi, auzindu-se in apartamentele care nu au izolatie foarte buna, pana la orele diminetii. Daca nu esti obisnuit sa dormi bustean, te trezesti frecvent la zgomotul claxoanelor insistente sau a unei boxe care se aude dintr-o masina oprita la semafor.

Toate astea nu inseamna ca nu apreciez farmecul si splendoare orasului si ineditul vietii cotidiene. O meserie pe care nu am mai intalnit-o in nicio alta tara este aceea de plimbator de caini. Dimineata vezi pe strazi oameni care plimba o duzina ne caini sau chiar pana spre 20. Se pare ca argentinienilor le plac mult cainii, iar cei care lucreaza si nu au timp sa-si scoata cainii la plimbare angajeaza un astfel de ajutor. Se pare ca se castiga destul de bine din aceasta meserie, tariful pe caine fiind in jur de 100 USD pe luna.

Hasta la proxima,