Cine sunt eu?

"Ceea ce numim minte este o putere monstruoasa locuind inauntrul Ego-ului (''the Self''). Mintea genereaza toate gandurile noastre. In afara de ganduri nu exista un astfel de lucru ca mintea. Prin urmare gandul este natura mintii..... In starea de somn adanc nu exista ganduri si nu exista lume. In starile de trezire si de visare exista ganduri si exista o lume de asemenea.... Cand persistam in investigarea naturii mintii noastre, mintea va inceta sa existe dand la iveala Eul (ca residuu).

...In toate gandurile care ne apar in minte gandul "Eu" apare primul. Numai dupa aparitia acestui gand apar si celelalte. Numai dupa aparitia pronumelui personal persoana intai apar persoana a doua si a treia; fara pronumele personal persoana intai nu ar exista cel de persoana a doua si a treia.

Noi credem tot felul de lucruri pe care mintea ne face sa le credem si ne lasam amagiti de gandul ca ceea ce exista nu exista si ceea ce nu exista exista. Daca nu am crede ce ne spune mintea si am intra in inima pentru a descoperi ce este acolo nu ar mai fi nevoie sa ne uitam la lumea exterioara."

***

Unul dintre motivele si obiectivele calatoriei mele in India este si de a lua contact cu filosofia si spiritualitatea indiene. Din acest motiv m-am decis sa incerc sa descifrez o infinit de mica parte din acest imens de vast domeniu. Neavand nici un fel de idee de unde sa incep, si vrand totusi sa evit filosofia traditionala hindusa extrem de complicata m-am hotarat sa intru in contact cu niste lideri spirituali moderni. Ramana Maharshi din ale carui invataturi am citat mai sus (N.B. intr-o traducere aproximativa din engleza) este unul dintre acestia. Ramana este una dintre figurile filosofice spirituale indiene de renume mondial, fiind studiat si prefatat de Jung si fotografiat de Cartier-Bresson si altii. Filosofia lui este simpla. Intrebarea centrala este "Cine sunt eu?", intrebare la care trebuie reflectat in mod excesiv pentru a putea ajunge la interiorul fiintei noastre.

Ramana Maharshi a trait mare parte din viata in ascetism pe muntele sacru Arunchala, muntele unde se spune ca a fost vizitat sau locuit de insusi Shiva. Pe varful muntelui se vad doua urme de talpi (ale lui Shiva) care se spune ca sunt create de natura. Dupa incheierea perioadei de ascetism, la moartea mamei sala la baza muntelui Ramana a coborat si a infiintat un Ashram, un loc pentru promovarea filosofiei sale. Aici a trait pana la sfarsitul vietii unde a atras numerosi discipoli de origine indiana sau vestica. Acestia ii transmi mai departe filosofia si invataturile in numeroase carti adunate intr-o vasta biblioteca. Muntele si Ashramul insusi au o atmosfera sacra. Sala in care obisnuis sa stea Ramana s-a transformat intr-o sala de meditatie, la fel si cele doua grote de pe munte unde acesta a stat in ascetism. Imprejurimile sunt mirifice: in curtea Ashramului se plimba vreo 15 fazani, o mica colonie de maimute iar muntele are culori diferite, numeroase specii de fluturi si o energie aparte. Aici m-am hotarat sa petrec cateva zile pentru a intelege cate ceva din filosofia lui Ramana si a participa la viata din Ashram care este organizata in jurul chant-urilor (a cantecelor spirituale/ religioase), a meditatiei, a ceremoniilor religioase la altarul construit dupa moartea lui Ramana. Dar nu mai putin interesant pentru un explorator ca mine este observarea diverselor tipuri de oameni, personalitati si activitati care apar in acest loc atrase sau generate de spiritul lui Ramana.

Isi gasesc aici locul discipoli adevarati sau presupusi, curiosi, exploatatori ai fiosofiei lui Ramana, cautatori ai adevarului suprem, oameni care pur si simplu incearca sa se cunoasca mai bine pe sine sau altii care pur si simplu cauta un motiv sa scape de vietile lor ordinare sau care decid sa sa stabileasca in acest mediu pentru a se dezvolta spiritual. Trebuie sa recunosc ca pentru mine a fost o revelatie si un mod de descoperire a unor laturi umane de care nu eram constienta sau cu care nu intrasem in contact pana la momentul respectiv.

Un descendent al unei familii de shahi obligat sa fuga din Iran cu ocazia revolutiei islamiste, plecat la Londra unde si-a cheltuit nu stiu ce parte din averea familie pe petreceri cu celebritati si pornit acum intr-o calatorie spirituala in cautarea sufletului. Un aspect care se pare ca il atrage insa foarte mult si oarecum in discordanta cu obiectivele spirituale sunt placerile trupesti, motiv pentru care a fost renegat de guru-ul lui si invitat sa revina dupa lecuirea acestei metehne.

Psihologi mai mult sau mai putin de succes care vin aici sa se dezvolte si care in acelasi timp incearca sa isi ofere serviciile (contra donatii) prin tinerea de seminarii sau terapii de grup (satsang-uri). Ideile pe care le promoveaza acolo, mai mult sau mai putin filosofice sau spirituale reusesc sa adune mici grupuri de oameni cu sau fara probleme. Unii dintre ei chiar sunt in cautarea unor terapii sau cauta raspunsuri existentiale. O fata vine si incepe sa planga in fata unui grup de oameni adunati la satsang pentru ca si-a pierdut castile. Si fara casti simte ca nu mai este aceeasi, ca ii lipseste ceva.... O alta doamna, de altfel dand o impresie normala, care are impresia ca nu o place nimeni.... Da, India este solutia pentru toti.

Printre personajele intalnite este si un roman, un adept, discipol si promotor al filosofiei Vedantice, filosofia hindusa traditionala. Vine aici de zece ani si petrece mare parte din an in Tiruvannamalai. Interesul lui pentru spiritualitatea indiana exista din anii '80, cand citea carti interzise in Romania, si care a trecut prin diverse etape (yoga, meditatie, etc.) ajungand in sfarsit sa isi gaseasca drumul spiritual aici in India. Primesc cu dedicatie o carte de invataturi culese din diverse filosofie pe care a publicat-o aici.

Tot el imi prezinta o alta romanca fugita in Germania cu putin inainte de revolutie, fara un rost anume in Germania, care inca a prins gustul Indiei si vine aici regulat, mai nou si cu baietelul ei de cativa ani.

Mi-am adunat deja mai multe carti din ultimele destinatii cu traditie in spiritualitatea moderna indiana pe care acum, ca sunt din nou stationata pentru yoga pentru patru saptamani, incerc sa le descifrez. India ma uimeasca in continuare prin multitudinea ei de fatade. Insa nu e mai putin adevarat ca este si o invitatie la rational, la maturitate si discernamant intre ce poate fi asimilat cu succes de vestici sau ceea ce ramane numai o latura interesanta de cultura si spiritualitate care se pot dezvolta numai in aceste locuri si in acest mediu (ma rog, nu stiu daca are sens ce spun, m-a luat filosofatul). Pe curand.

Templul lui Shiva din Tiruvannamalai vazut de pe munte la rasarit

Hranirea saracilor in fiecare dimineata in fata Ashramului