Lumea apelor

Ma trezeste aerul racoros al diminetii. Se crapa de ziua. Se aud cocosi cantand, broaste oracaind, pasari scotind tot feulul de suntete. Suntem ancorati la marginea unui canal, intr-un sat din 'Backwaters', apele din spatele marii. 'The Backwaters' au format un fel de delta, inaintea marii, numeroase canale si un lac intins de-a lungul carora s-a extins viata. De-a lungul apelor traiesc oameni, sunt saturi mici, fiecare cu cateva sute - o mie de locuitori care traiesc in lumea lor, lumea apelor. Oamenii traiesc din pescuit, orez si nuca de cocos. Tot ritmul vietii este in ape. In ele si pe malurile lor se traieste.
















Peisajul, linistea si imprejurimile ma trimit cu gandul la descrierile din 'The God of Small Things', o carte a carei actiune se petrece aici in Kerala, parte din ea in Backwaters. Aceasta lume de departe traieste totusi dupa legile nescrise ale societatii indiene din a doua jumatate a secolului 20. Cartea descrie, printre altele, dragostea dintre o burgeza si un fost 'Untouchable' (cei de neatins, cea mai inferioara casta in India) si destinul lor.





Aceasta zona de dincolo de civilizatie este din ce in ce mai mult invadata de nou. Din ce in ce mai des ajung aici vaporase cu turisti care aduc cate o adiere de vant din lumea civilizata. Din loc in loc vezi cante o reclama, s-au ridicat cateva mici hoteluri, etc. Oamenii sunt primitori si curiosi la contactul cu 'cealalta' lume. Acostam la marginea unui sat si cobor sa ma plimb putin. Sunt imediat imprejurata de o ceata de copii, mai mult decat bucurosi sa imi faca turul de onoare al satului lor. Mi se prezinta familii, vecini, animale de casa, sunt invitata sa hranesc capra, sunt intrebata daca imi place sa ma uit la televizor si copiii imi povestes ca lor le plac filmele de actiune, primesc flori si sunt avertizata sa ma uit pe unde calc, caci cateodata mai apar serpi. Copiii sunt insa foarte diferiti de cei de la oras, mult mai agresivi si mai cersetori, care vad imediat in turisti o sursa de bani. Sunt impresionata de faptul ca vorbesc relativ bine engleza si, chiar daca timizi, fac o impresie foarte buna in fata unui strain (Kerala de fapt primul stat din India fara analfabetism). La plecare mi se ofera mici suveniruri si primesc adresele copiilor. Imi pare rau ca nu am mai avut loc de bomboane la plecarea din Germania, mi-ar fi placut sa am altceva sa le ofer in afara de bani.

La intoarcea catre punctul de plecare mi se prezinta viata apelor in lumina diminetii. Spalatul de dimineata in rau, spalatul vaselor, al rufelor, plecarea copiilor la scoala. Cursul normal al vietii pentru cei sarmani si pentru cei mai putin sarmani.