Iubeste-l pe cel cu care te casatoresti, nu te casatori cu cel pe care il iubesti

Doua zile pline de impresii. Impresii puternice. Primul weekend liber decid sa plec din Kovalam, orasul de pe malul marii unde stau. Inchiriez un taxi ca sa merg in punctul cel mai sudic al Indiei, Kanniya Kumari, in statul vecin, Tamil Nadu. Kanniya Kumari este punctul de intalnire a trei mari si oceane: Marea Arabiei, Oceanul Indian si Golful Bengal (Oceanul Pacific). Se presupune ca culorile diferite ale celor trei ape se pot distinge, insa se pare ca sunt numai exagerari pentru a atrage turistii. In orice caz rasariturile si apusurile de soare aici sunt renumite.

Drumul trece prin cateva sate (sau orase mai degraba, dupa numarul de locuitori, insa dupa aspect.... no comment), printre planatii de banani, orez, turmeric, in departare se vad munti. E un drum pitoresc in unele parti, in altele isi arata fata adevarata Indie. Oameni saraci, cocioabe, piete ambulante in mijlocul unor strazi super aglomerate, oameni peste oameni (de fapt in Kerala, statul unde ma gasesc acum sunt vreo 35 de milioane, este densitatea ce mai mare din India), circulatie inimaginabila - ricse, masini, biciclete, vite, elefanti - lacuri in care se spala oameni si elefanti in acelasi timp....













Kannyia Kumari este un loc cu totul diferit de unde stau eu in Kerala. Este un punct turistic de mare atractie, insa in majoritate pentru turismul local. Vin aici oameni din diverse parti ale Indiei pentru a vizita doua monumente, doua roci sculptate in mare, un mausoleu inchinat unui lider religios si filozof bengalez si o alta statuie a unui poet renumit. Turisti din restul lumii sunt foarte putini, ei sunt de fapt exceptia. Cu atat mai putin femei albe calatorind singure. Prin urmare devin un punct de interes. Mi se cere de cateva ori sa fac poze cu diverse persoane sau chiar familii. Intrebarile standard sunt 'de unde esti', 'cum te cheama', 'vrei sa faci o poza'. O data chiar aud vorbindu-se de Romania prin preajma. E intr-adevar amuzant, imi dau seama ca sunt un specimen deosebit in acel loc.































Il invit la cina pe soferul care m-a insotit. Vorbim despre viata fiecaruia, il intreb despre familia lui, vorbim despre obiceiuri din India si din Vest. El e singur intre 5 surori si are 36 de ani. Nu este inca casatorit pentru ca a avut responsabilitatea, ca frate, sa isi vada mai intai surorile la casele lor. A avut chiar obligatia de a le finanta nuntile. Asta inseamna zestre pentru fiecare, pentru care a facut chiar imprumuturi la banca. Cu cat mai important in comunitate este sotul, cu atat mai mare zestrea necesara. Daca casatoria nu e aranjata, ci din dragoste, fetei nu i se cuvine zestre. Aflu dintr-o carte ca mentalitatea este 'nu te casatori cu cel pe care il iubesti ci iubeste pe cel cu care te casatoresti'. Sa fie oare asta raspunsul unei vieti de familie fericite? Cand ii spun lui Manu (soferului) ca sunt singura la parinti imi zice ca sunt norocoasa - adica parintii au de dat numai unui copil, iar acestuia i se cuvine totul. Asta este mentalitatea aici - nu departe de cea din Romania, insa destul de diferita de cea din Vest. Manu imi mai spune ca indienii sunt oameni foarte pasionali, relatiile de familie sunt extrem de puternice. De exemplu el si-a iubit extrem de mult mama, a carei stafie il viziteaza des pentru ca nu se poate desparti de el....


Love is everywhere
















Daca cauti un hotel aici e foarte probabil sa fii indreptat catre un restaurant