Dvs. aveti timp, noi avem timp...


Au trecut cateva zile si inca incerc sa ma acomodez cu noul stil de viata - adica absolut nimic de facut, nimic planificat, nici o intalnire cu vreo prietena, nici un telefon de dat. Asteptam asta cu nerabdare insa imi dau seama ca nu e usor. Nu este faptul ca sunt de una singura, ma simt destul de bine asa, e mai mult sentimentul ca nu am nici o obligatie.

Sunt in Kerala, in sudul Indiei, un sat la mare. Nu este locul unde sa petreci in mod normal patru sapamani, dar datorita cursurilor de yoga, tratamentelor ayrvedice oferite aici si altele, unii se opres aici pentru o perioada mai lunga. Satul e departe de India cea salbatica la care ma asteptam datrita popularitatii crescute a excursiilor de grup organizate de vest europeni. In orice caz am fost norocoasa sa gasesc o camera draguta (3 Euro/noapte!) departe de nebunia si galagia din 'centru', daca se poate numi asa, o zona aglomerata, unde toti comerciantii incearca sa te jupoaie, iar pretul camerelor este cel putin dublu. Am gasit o camera in sus pe un deal, o zona mai linistita, la 5 minute de plaja, unde noaptea se aud valurile (foarte puternice de altfel chiar si ziua - iar in anotimpul musonic nici nu se poate inota), iar dimineata pe la 5 se aude rugaciunea din moschee (Kerala are o minoritate musulmana, pe langa crestini si hindusi)

Am un program lejer, in afara orelor de yoga (in fiecare zi in afara de sambete). Merg dimineata devreme, pe la 6, pentru ca e mai racoare si mai putin aglomerat. Dupa practica merg si manac fructe proaspete pe balconasul atasat camerei mele, apoi merg la plaja inainte ca soarele sa devina prea puternic, apoi merg sa iau micul dejun. Am descoperit un restaurant vegetarian care imi place la nebunie, unde totul este facut proaspat chiar inainte de a fi servit - insa servitul mancarii dureaza de fiecare data cel putin o ora. Insa personalul este atat de dragut ca nu te poti supara pe ei. Si in plus nu am nimic de facut! Intr-o seara luam cina si am comandat prea mult (ca de obicei!) asa ca nu am putut termina din farfurie. Un domn in varsta care servea mi-a spuns 'incet, Dvs. aveti timp, noi avem timp'. Cred ca fraza asta caracterizeaza f. bine sudul Indiei.

Restaurantul vegetarian unde merg aproape zilnic








***


Ma plimb prin sat. Intru in vorba cu o fetita foarte draguta si zambitoare. Are 15 ani si vine din Karnataka, din nordul Indiei, de la o distanta de 18 ore de mers cu autobuzul. Vine aici cu sora sau familia ei ca sa-si vanda textilele in sezonul turistic. Dorm in aer liber, pe niste plastice, inveliti cu niste paturi...




***

E o delegatie parlamentara in sat, la Hotel Rockholm. Pentru delegatie s-au aranjat taxiuri 'speciale': taxiuri ordinare, marca Ambassador, pe care s-au lipit niste hartiute pe geamuri pe care scrie 'Delegatie parlamentara'.














***

Doi copii vin si cersesc pe plaja. Multi ii ignora, lucru care e de fapt si recomandat. De ce? Unul din turisti a venit special pregatit pentru astfel de situatii, are un manunchi de pixuri pe care - greseala! - il scoate pe tot din geanta si le ofera copiilor cate un pix. Fericiti, copiii pleaca. Peste 5 minute cei doi copii revin cu alti doi care vor si ei pixuri. Domnul ezita putin, insa cedeaza si le da si lor cate un pix. Pleaca cu totii. Peste cateva minute mai vine un copil care nu are pix.... apoi altul.... si inca altul.... pana cand domnul, enervat, pleaca de pe plaja.

***
Prima experienta cu mancare 100% autentica, intr-o bodega care la pranz e plina de localnici - nici nu ma gandesc sa cer tacamuri! Mancare este absolut delicioasa.






***


Si tot prima experienta in calatoria cu autobuzul in oras. E un autobuz 'cu aer', asa scrie pe el, adica fara geamuri si care merge cu usile deschise, asa ca se face aer suficient.