Culorile vietii

Am planuit initial o vizita a unei prietene dragi din Buenos Aires, urmata de o vacanta de yoga. Am ajuns in schimb sa iau la picior traseele din Patagonia in Cile si Argentina. Dupa o perioada de relas de aproximativ 10 zile in Buenos Aires, unde oboseala acumulata pe parcursul anului a inceput sa se arate, si dupa un Craciun linistit, cald si insorit in nordul Buenos Airesului, in mijlocul unor peisaje relaxante ale unei localitati de vacanta, am pornit catre Patagonia Ciliana, pe care mi-a recomandat-o cu caldura prietena mea din BA (da, mi-a recomandat Cile in locul Argentinei!). Nu voi povesti prea multe despre Buenos Aires, un oras vibrant si prietenos, cu un stil de viata molipsitor, o multime de petreceri, tango ametior, un oras foarte European cu inima latina - o combinatie excelenta!

Patagonia in schimb pare a fi din alta lume! Am cumparat un ghid turistic cu toate traseele din Patagonia si mi-am dat foarte curand seama ca e o multime de vazut si facut si ca va trebui sa fiu selectiva. Asa ca am decis sa acopar trei zone, Patagonia Chilena de Sud si Nord si Bariloche, in Patagonia Argentiniana, urmand sa ma intorc in BA la jumatatea lui ianuarie.

Patagonia de sud este poarta catre Antartica, un taram cu natura si culori pure, ghetari, munti si lacuri glaciare impletindu-se in peisaje care iti taie respiratia. Unul dintre obiectivele obligatorii din zona este parcul national Torres del Paine - adica Turnurile de albastru in limba aborigenilor. Nu cunosc toate caracteristicile parcului, insa este imens, astfel incat se pot selecta diverse circuite de luat la picior. Am ales un traseu de 4 zile (cel complet dureaza 8 zile) parcurgand aproximativ 80 de km. Nu poti fi decat umil in fata maretiei si puterii naturii care ne guverneaza: vreme extrem de schimbatoare, vant de minimum 50-70km/h care te poate tranti foarte usor la pamant, cer si culori schimbatoare si frumusetea peisajului sub soare! Am experimentat toate astea in traseul nostru si trebuie sa spun ca am fost foarte norocoasa in ceea ce priveste vremea, care ne-a oferit vizibilitatea necesara pentru a descoperi minunile care apar surprinzator la fiecare colt de drum, si cele mai spectaculoase panorame care se arata la sfarsitul a kilometri intregi de traseu, ca recomensa pentru anduranta. Voi lasa mai jos imaginile sa vorbeasca de la sine.

Ma gandesc de departe la toti si va urez un an nou minunat. Va las cu o lectie desprinsa din natura in ultimele zile, care mi se pare ca se potriveste foarte bine si in viata: privind cu inversunare numai catre obiectivul final al drumului, poti ignora foarte usor frumusetea care te inconjoara la orice pas. Viata e minunata - trebuie doar sa te opresti si sa te uiti imprejur din cand in cand! Multa dragoste!

Vedere de la distanta a zonei explorate in prima zi de traseu (in dreapta imaginii in ceatea cele trei turnuri, destinatia primei zile de urcus)

Incercand sa imi pastrez echilibrul in fata unui vant teribil

Cele trei turnuri de granit, una din vederile renumite ale parcului (epuizata dupa un urcus de 4 ore de-a lungul vailor, prin padure, si dupa escaladat roci ca cele din imagine)

Bucati de gheata plutitoare desprinse dintr-un ghetar

Ghetarul Grey care se pare ca ofera o priveliste si mai mareata dintr-un punct mult mai inalt al parcului, in care nu am ajuns

Unul din muntii de granit de pe traseu

Una din privelistile "banale" din parc - lacuri inconjurate de munti sunt privelistea standard

Ghetarul Perito Moreno din Argentina, pe care l-am vizitat in drum spre Chile si pe care am facut un traseu pe gheata. Un ghetar de 5/30km care isi schimba forma in fiecare zi si se deplaseaza cu 15cm/zi